UNSOARE, unsori, s. f. 1. Materie grasă, grăsime animală, minerală sau vegetală, cu care se ung motoarele și alte obiecte (v. ulei) sau care se folosește în medicină (v. alifie); (Transilv.) materie grasă folosită la gătit (v. untură). Ai ridicat consumul? – Ridicat... – Unsoare dă? – Are să dea, cînd o veni. DAVIDOGLU, M. 30. Mașinile, toate, zece la rînd, cu boturile lor negre, sclipind de unsoare, dîrdîiau sub presiune. MIRONESCU, S. A. 113. Le dete niște unsori, de se unseră. RETEGANUL, P. I 36. ♦ Faptul de a unge. Căruța acum am adus-o de la încălțat și i-am mai tras și-o unsoare de cele a dracului. CREANGĂ, P. 113. 2. Compus: unsoarea-pămîntului = plantă erbacee agățătoare, cu flori galbene-verzui, cu fructele în formă de bobițe roșii (Tamus communis).