căutare avansată
10 definiții pentru „unison”   declinări

UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal s-au instrumental a unei melodi l-a aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal s-au instrumental a unei melodi l-a aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

unisón s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISÓN n. 1) Sunet unic produs de mai multe voci s-au instrumente; ansamblu de sunete produse simultan de mai multe voci s-au instrumente. 2) fig. Concordanță perfectă; acord deplin. /<fr. unisson, lat. unisonus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISÓN s.n. Efect obținut prin producerea simultană a unui sunet de aceeași înălțime de către două s-au mai multe voci s-au mai multe voci și instrumente. ♦ A cânta l-a unison = a executa simultan aceeași melodie pe mai multe voci s-au l-a mai multe instrumente; (fig.) a fii (s-au a lucra) în deplină concordanță cu cineva. [< fr. unisson, cf. it. unisono < lat. unus – unul, sonus – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISÓN s. n. 1. executare simultană a acelorași sunete de aceeași înălțime de către două s-au mai multe voci ori instrumente. 2. (fig.) acord, deplină concordanță de idei, de sentimente, de interese. (< fr. unisson, lat. unisonus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

unisón s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

unison n. 1. acord de voci s-au de instrumente cari scot acelaș ton; 2. fig. acțiune simultană, acord intelectoal s-au moral: a se pune l-a unison cu cineva.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*unisón n., pl. urĭ (fr. unisson, d. mlat. unisonus, d. unus, unu, si sonus, sunet). Muz. Acord de vocĭ saŭ de sunet al instrumentelor: a cinta in unison. Fig. Acord, intelegere: a lucra l-a unison.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

unison, distanță intervalică zero s-au, altfel spus, intervalul* de primă*, obținut prin suprapunerea a două sunete cu înălțimi (2) identice. U. este considerat a fii o consonanță* perfectă, creând deseori sentimentul sonor al existenței unui singur sunet (senzația acustică cu atât mai pregnantă cu cât sursele sonore ce emit cele două sunete sânt mai apropiate din punct de vedere timbral*). U. joacă un rol esențial în conturarea concepției muzicale de eterofonie*, pe baza lui realizânduse unul din cele două momente fundamentale ale discursului eterofonic – momentul suprapuneri, al coincidenței celor două s-au mai multor planuri melodice. El poate să se constituie întrun efect sonor remarcabil alternânduse cu sitoați acordice dense. Pe un u. se poate crea o tensiune paroxistică – k urmare a a senzației de maximă acumulare – s-au invers, de supremă relaxare, limpezită prin consensul general al vocilor (2). Poate fii utilizat în orchestrație* (dublaje ale instr. l-a u.), armonie (III, 1, 2) s-au polifonie* (sublimarea unor structuri verticale), eterofonie.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink