SUSCITÁRE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei. – V. suscita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSCITÁRE s.f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei; stimulare, provocare. [< suscita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

suscitáre s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSCITÁ, suscít, vb. I. Tranz. A provoca, a produce, a stârni, a dezlănțui. – Din fr. susciter, lat. suscitare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SUSCITÁ suscít tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenția. ~ interesul. /<fr. susciter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSCITÁ vb. I. tr. A stârni, a produce, a da naștere. [P.i. suscít. / < fr. susciter, cf. lat. suscitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSCITÁ vb. tr. a stârni, a produce, a da naștere. (< fr. susciter, lat. suscitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SUSCITÁ vb. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

suscitá vb., ind. prez. 1 sg. suscít, 3 sg. și pl. suscítă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink