7 definiții pentru suscitare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSCITARE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei. – V. suscita.

SUSCITARE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei. – V. suscita.

suscitare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: suscita] (Liv) Provocare.

SUSCITARE, suscitări, s. f. Acțiunea de a suscita; stimulare, provocare, trezire, stîrnire. Forță de suscitare.

SUSCITARE s.f. Acțiunea de a suscita și rezultatul ei; stimulare, provocare. [< suscita].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suscitare s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări

suscitare s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări

suscitare s. f., g.-d. art. suscitării; pl. suscitări

Intrare: suscitare
suscitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suscitare
  • suscitarea
plural
  • suscitări
  • suscitările
genitiv-dativ singular
  • suscitări
  • suscitării
plural
  • suscitări
  • suscitărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suscitare, suscitărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi suscita DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.