suscita vt [At: PROT-POP, N. D. / Pzi: suscit / E: fr susciter] (Liv; c.i. mai ales manifestări, atitudini, concepte etc. ale oamenilor) A provoca.

SUSCITA, suscit, vb. I. Tranz. (Complementul indică mai ales un abstract) A provoca, a produce, a stîrni, a trezi, a da naștere. [Poezia] suscită lacrămile, mîngîie sau reprobă, dă naștere zîmbetului de bucurie sau încrețește buzele prin ironia sa. MACEDONSKI, O. IV 87. Cei care, în trecut, nu au fost niciodată ostili logicei propășiri a națiunii romîne se vor scutura, credem, lesne de dificultățile de formă pe care le vor suscita noul nostru avînt. ODOBESCU, S. III 456.

SUSCITA vb. I. tr. A stîrni, a produce, a da naștere. [P.i. suscit. / < fr. susciter, cf. lat. suscitare].

SUSCITA vb. tr. a stârni, a produce, a da naștere. (< fr. susciter, lat. suscitare)

A SUSCITA suscit tranz. livr. 1) A face să se producă; a pricinui; a cauza; a stârni; a provoca. ~ neplăceri. 2) A face să apară; a face să se nască; a stârni; a provoca. ~ atenția. ~ interesul. /<fr. susciter

suscità v. 1. a face să nască, s’apară; 2. fig. a provoca: a suscita dezordine.

suscít, a -á v. tr. (lat sús-cito, -citáre. V. citez, ex-cit). Produc, provoc: a suscita războĭ.

suscita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. suscit, 2 sg. susciți, 3 suscită; conj. prez. 1 sg. să suscit, 3 să suscite corectat(ă)

suscita (a ~) vb., ind. prez. 3 suscită

suscita vb., ind. prez. 1 sg. suscit, 3 sg. și pl. suscită

suscita (pr. sci)

suscit.

SUSCITA vb. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a stârni, a trezi. (Cartea ~ mare interes.)

SUSCITA vb. a deștepta, a produce, a provoca, a solicita, a stîrni, a trezi. (Cartea ~ un mare interes.)