sotnic, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 151 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs сотник] 1 sm Comandant al unei sotnii. 2 sm (Reg; îe) A fi ~ A fi fără grijă. 3 sm (Reg; îae) A corespunde (1). 4 sm (Reg; îae) A sosi la timp. 5 smf (Mol) Paznic². 6 sm (Mol; îe) A rămâne ~ A sta nemișcat. 7 sm (Mol; îe) A sta ~ (lângă cineva sau pe capul ori la ușa cuiva) A insista pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze. 8 sm (Mol; îae) A se ține de capul cuiva. 9 sm (Mol) Pețitor.

SOTNIC, sotnici, s. m. 1. (Învechit) Comandant al unei sotnii de cazaci; ofițer de cazaci (echivalent în grad cu locotenentul). Cetele lor se compuneau din cîte o sută de oameni comandați de centurioni sau sotnici. HASDEU, I. V. 72. 2. (Mold.) Paznic, străjer. Stăteam în preajma cîrligelor ori a lesei toată noaptea, sotnic nedezlipit, ascultînd povești încete la focul de găteje. SADOVEANU, la CADE.

SOTNIC ~ci m. (în armata țaristă) Comandant al unei sotnii de cazaci. /<rus., pol. sotnik

sótnic, -ă m. și f. (rus. sótnik, centurion, sutaș, căpitan). Mold. Vechĭ. Căpitan de Cazacĭ. Azĭ Fam. A rămînea sotnic, a sta loculuĭ ca o santinelă: nu rămîn sotnicĭ la locu lor de cît aghezmuițiĭ din juru meselor (Adela Xen. Uragan, 260). A sta sotnic lîngă cineva, a sta batal, a te ținea de el ca să execute: icoana morțiĭ sta sotnică înaintea drumuluĭ (ib. 302). A fi sotnic, a fi liber (fără grijă). V. oturac.

sotnic s. m., pl. sotnici

sotnic s. m., pl. sotnici

sotnic s. m., pl. sotnici

SOTNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

SOTNIC s. (IST., MIL.) hotnog, iuzbașă, sutaș. (~ul comanda în Moldova o sută de ostași.)

SOTNIC s. (IST., MIL.) hotnog, iuzbașă, sutaș. (~ comanda în Moldova o sută de ostași.)

sotnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. STRAJĂ. STRĂJER.