sótnic, -ă m. și f. (rus. sótnik, centurion, sutaș, căpitan). Mold. Vechĭ. Căpitan de Cazacĭ. Azĭ Fam. A rămînea sotnic, a sta loculuĭ ca o santinelă: nu rămîn sotnicĭ la locu lor de cît aghezmuițiĭ din juru meselor (Adela Xen. Uragan, 260). A sta sotnic lîngă cineva, a sta batal, a te ținea de el ca să execute: icoana morțiĭ sta sotnică înaintea drumuluĭ (ib. 302). A fi sotnic, a fi liber (fără grijă). V. oturac.