SOTNIC, sotnici, s. m. 1. (Învechit) Comandant al unei sotnii de cazaci; ofițer de cazaci (echivalent în grad cu locotenentul). Cetele lor se compuneau din cîte o sută de oameni comandați de centurioni sau sotnici. HASDEU, I. V. 72. 2. (Mold.) Paznic, străjer. Stăteam în preajma cîrligelor ori a lesei toată noaptea, sotnic nedezlipit, ascultînd povești încete la focul de găteje. SADOVEANU, la CADE.