solen¹ sm [At: DN³ / Pl: ? / E: fr solen] (Zlg) Moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip.

solen², ~ă a vz solemn

SOLEN s.m. (Zool.) Moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip. [< fr. solen, cf. gr. solen – tub].

SOLEN¹ s. m. moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip. (< fr. solen)

solemn, ~ă [At: AR (1833), 5¹/21 / V: (înv) ~len / Pl: ~i, ~e / E: lat sollemnis, it solenne] 1-2 a, av (Care are loc) după un anumit ceremonial Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (1-2). 3-4 av, a (Ca) de ceremonie Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (3-4). 5-6 a, av (Care este) specific unei sărbători Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (5-6). 7-8 av, a (Ca) de sărbătoare Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (7-8). 9 a Care este însoțit de formalități, de acte publice etc. Si: (înv) solemnel (13). 10 a Care dau o deosebită amploare și gravitate Si: (înv) solemnel (14). 11-12 a, av (Pex) Important. 13-14 a, av Grav (5). 15 a (Fam; îe) Fii ~! Fii serios! 16 sn (D. acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme cerute de lege, pentru a putea fi considerat valabil. 17 a (Fig) Ca la o solemnitate. 18 a (Pex) Desăvârșit (4). 19 a (Rar) Sacru². 20 a Care trezește mare admirație Si: (înv) solemnel (16). 21 a Care impresionează profund Si: (înv) solemnel (17). 22 a Care se impune prin calități deosebite Si: (înv) solemnel (18).

soleno- [At: DN³ / E: it soleno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Tub. 2 Tubular.

SOLEMN, -Ă, solemni, -e, adj. Care are un caracter de ceremonie, plin de fast, sărbătoresc; p. ext. important, serios, grav. Concertul e un moment solemn, și oamenii simpli respectă arta în chip instinctiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/1. Urcă treptele tribunei cu ținută solemnă. PAS, Z. IV 184. Cînd vorbește omul pe piatră de mormînt, E drept să se asculte solemnul său cuvînt. ALECSANDRI, T. II 192. Ființa funcționarilor civili și militari, toți înmundirați, da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ Fig. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ◊ (Adverbial) Mi s-a prezentat solemn, înclinîndu-se și rostindu-și numele. SADOVEANU, A. L. 5. Felicită solemn pe Ghighi pentru logodnă. REBREANU, R. I 207. ♦ Desăvîrșit; intens, profund. Se făcu tăcere solemnă, ca și cînd ar fi fîlfîit deasupra capetelor o pagină de istorie. VORNIC, P. 230. ♦ (Mai ales despre fenomene ale naturii) Măreț, grandios, maiestos. La solemnul ceas al răsăritului, toate căsuțele care găzduiau pe orășeni dormeau, cu ferestrele orbite de storuri. SADOVEANU, O. VI 518. În solemna încremenire a firii, nu se mișca, încet și gînditor, decît doar chipul meu tăiat în umbră pe fundul de lumină al adîncului pădurilor din dreapta. HOGAȘ, M. N. 92.

SOLEMN adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfînt, sacru. 2. Important, măreț; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis].

SOLENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tub”, „tubular”. [< it. soleno-, cf. gr. solen].

SOLEMN adj. (și adv.) 1. care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ de ceremonie. 2. important, măreț; grav. ♦ (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate. 3. (despre acte juridice) încheiat cu anumite forme, cerute de lege. (< lat. solemnis)

SOLEN²(O)- elem. „tub, canal”. (< fr. solen/o/-, cf. gr. solen)

SOLEMN ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este celebrat cu pompă, cu fast; sărbătoresc; festiv. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un caracter măreț; plin de afecțiune; emfatic. Ton ~. 3) (despre acte judiciare) Care se încheie conform unui anumit ceremonial; însoțit de anumite formalități festive. /<lat. sollemnis, it. solenne

solemn a. 1. însoțit de ceremonii publice; serbare solemnă; 2. fig. grav, maiestos; 3. pompos: intrare solemnă; 4. autentic: act solemn; 5. emfatic: ton solemn.

*solémn, -ă adj. (lat. sollemnís și sollennis, scris și solemnis, solennis, din *sollus tot, fie-care, și annus, în vechime *amnus, an; fr. solennel, it. solenne). Celebrat pin ceremoniĭ publice: sărbare solemnă. Fig. Grav, maĭestuos, pompos: moment solemn, audientă, intrare solemnă. însoțit de acte saŭ de formalitățĭ care daŭ o importanță considerabilă: act solemn. Enfatic: ton solemn. Adv. În mod solemn.

solemn adj. m., pl. solemni; f. solemnă, pl. solemne

solemn adj. m., pl. solemni; f. solemnă, pl. solemne

solemn adj. m., pl. solemni; f. sg. solemnă, pl. solemne

SOLEN-, v. SOLENO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini tubulari; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți canaliculați.

SOLEMN, -Ă adj. (< lat. solemnis): în sintagma stil solemn (v.).

SOLENO- „tub, țeavă”. ◊ gr. solen, os „tub, canal” > fr. soléno-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. soleno-. □ ~id (v. -id), s. m., bobină electrică cilindrică fără miez feromagnetic; ~pore (v. -por), s. f. pl., alge marine din silurian, cu talul străbătut de pori așezați în șiruri longitudinale; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central tubular, cu floem intern și extern.

SOLEMN adj., adv. 1. adj. v. festiv. 2. adv. v. sărbătorește. 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfânt. (Un jurământ ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. v. ceremonios. 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (O ținută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreț, (înv.) solemnel. (O noapte ~.) 12. adv. v. maestoso.

SOLEMN adj., adv. 1. adj. festiv, sărbătoresc, (înv.) solemnel. (Adunare, zi, atmosferă ~.) 2. adv. festiv, sărbătorește. (Străzile sînt împodobite ~.) 3. adj. sacramental. (Formulă ~.) 4. adj. sacru, sfînt. (Un jurămînt ~.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanța ~ a momentului.) 6. adj. (JUR.) formal. (Act ~.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment ~.) 8. adj. ceremonios, protocolar, reverențios. (Atitudine ~.) 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton ~.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marțial, (înv.) solemnel. (O ținută ~.) 11. adj. grandios, maiestos, măreț, (înv.) solemnel. (O noapte ~.)