solen¹ sm [At: DN³ / Pl: ? / E: fr solen] (Zlg) Moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip.

solen², ~ă a vz solemn

SOLEN s.m. (Zool.) Moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip. [< fr. solen, cf. gr. solen – tub].

SOLEN¹ s. m. moluscă bivalvă cu cochilie alungit-tubulară, care trăiește în nisip. (< fr. solen)

soleno- [At: DN³ / E: it soleno-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Tub. 2 Tubular.

SOLENO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „tub”, „tubular”. [< it. soleno-, cf. gr. solen].

SOLEN²(O)- elem. „tub, canal”. (< fr. solen/o/-, cf. gr. solen)

SOLEN-, v. SOLENO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini tubulari; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți canaliculați.

SOLENO- „tub, țeavă”. ◊ gr. solen, os „tub, canal” > fr. soléno-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. soleno-. □ ~id (v. -id), s. m., bobină electrică cilindrică fără miez feromagnetic; ~pore (v. -por), s. f. pl., alge marine din silurian, cu talul străbătut de pori așezați în șiruri longitudinale; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central tubular, cu floem intern și extern.