solemn, ~ă [At: AR (1833), 5¹/21 / V: (înv) ~len / Pl: ~i, ~e / E: lat sollemnis, it solenne] 1-2 a, av (Care are loc) după un anumit ceremonial Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (1-2). 3-4 av, a (Ca) de ceremonie Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (3-4). 5-6 a, av (Care este) specific unei sărbători Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (5-6). 7-8 av, a (Ca) de sărbătoare Si: festiv, sărbătoresc, (înv) solemnel (7-8). 9 a Care este însoțit de formalități, de acte publice etc. Si: (înv) solemnel (13). 10 a Care dau o deosebită amploare și gravitate Si: (înv) solemnel (14). 11-12 a, av (Pex) Important. 13-14 a, av Grav (5). 15 a (Fam; îe) Fii ~! Fii serios! 16 sn (D. acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme cerute de lege, pentru a putea fi considerat valabil. 17 a (Fig) Ca la o solemnitate. 18 a (Pex) Desăvârșit (4). 19 a (Rar) Sacru². 20 a Care trezește mare admirație Si: (înv) solemnel (16). 21 a Care impresionează profund Si: (înv) solemnel (17). 22 a Care se impune prin calități deosebite Si: (înv) solemnel (18).