8 definiții pentru „sluger”   declinări

SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Țările Române însărcinat cu aprovizionarea Curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregător. [Var.: súlger s. m.] – Cf. sb. služar.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SLÚGER, slugeri, s. m. Dregător în Țara Românească și în Moldova însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu purtat de acest dregător. [Var.: súlger s. m.] – Cf. scr. služar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

slúger s. m., pl. slúgeri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

slúger s. m., pl. slúgeri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

slugér (-ri), s. m.1. Dregător, slujitor la curte, intendent principal al curții și al armatei, boier de rangul al treilea, titlu rămas onorific după 1738. – 2. Titlu de noblețe asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent și sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la slugă, cu suf. de agent -ar, fiind vorba într-un anumit fel de șeful servitorilor de la curte, cf. sb. služar „slugă”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă și nu se justifică semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasă (var. sulgereasă), s. f. (nevastă de sluger). Din rom. provin sl. služarĭ și ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sluger (sulger) m. od. 1. (Marele) boier însărcinat cu aprovizionarea Curții și a armatei cu carne și lumânări; 2. mai târziu, rang de boierinaș: îl rugă pe Caragea de-l onoră cu rangul de sluger FIL. [Slav. SLUJARĬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

slugér și -ríe, V. sulger, -rie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sulgér și slugér m. (d. sulgiŭ, de unde s’a făcut sulger, apoĭ, după slugă, sluger. Cp. cu clucer, culcer. D. rom. vine sl. služarĭ) Vechĭ. Un funcționar domnesc maĭ mare peste măcelarĭ care aproviziona cu carne și lumînărĭ curtea domnească și oastea (Marele sluger era unu din ceĭ opt boĭerĭ de divan, între serdar și jitnicer); maĭ pe urmă, simplu boĭerinaș fără funcțiune (Let. 2,75 și 76).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink