SLUGER, slugeri, s. m. Dregător în Principate, însărcinat cu aprovizionarea curții domnești și a armatei (rangul și atribuțiile variind de la o epocă la alta și de la un principat la altul); rang, titlu de boierie. Slugerul Tudor, care a ridicat noroadele țării din obidă. C. PETRESCU, A. R. 191. Stolnici... slugeri... GHICA, S. A. 37. Marele sluger era însărcinat cu aprovizionarea armatei de carne și lumînări. BĂLCESCU, O. I 16. Familia Corbeanu... s-a stins la 1748, în persoana slugerului Costantin Corbeanu. id. ib. 98. – Accentuat și: sluger. - Variantă: sulger s. m.