sluger sm [At: (a. 1674) IORGA, S. D. XIII, 118 / V: (înv) ~ear, sulger / A și: (rar) sluger / Pl: ~i / E: sulgiu + -er] 1 Titlu dat, în evul mediu din țările române, boierului care era însărcinat cu strângerea dării în vite tăiate sau cu aprovizionarea (cu carne tăiată) curții domnești și a armatei. 2 Boier care avea titlul de sluger (1). 3 (Îs) Vel ~, mare ~ Șeful slugerilor (2). 4 (Îs) ~ al doilea, ~ al treilea Slugerul imediat subordonat marelui sluger (3). 5 (Îas) Ajutorul marelui sluger (3).