opțiuni
  • info

12 definiții pentru sectantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.

SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.

SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. ♦ (Adjectival) De sectant, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144.

SECTANT, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase. // adj. Sectar. [Cf. lat. sectans].

SECTANT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans)

SECTANT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. /<lat. secans, ~ntis

SECTANT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. Adept al unei secte religioase. /<lat. secans, ~ntis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sectantă s. f., g.-d. art. sectantei; pl. sectante

sectantă s. f., g.-d. art. sectantei; pl. sectante

sectantă s. f., pl. sectante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECTANT s. v. pocăit.

SECTANT s. (BIS.) pocăit.

Intrare: sectantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectantă
  • sectanta
plural
  • sectante
  • sectantele
genitiv-dativ singular
  • sectante
  • sectantei
plural
  • sectante
  • sectantelor
vocativ singular
  • sectantă
  • sectanto
plural
  • sectantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sectant, sectanțisubstantiv masculin
sectantă, sectantesubstantiv feminin

  • 1. Adept al unei secte religioase DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: pocăit
    • format_quote Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival De sectă, propriu sectanților. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: sectar
      • format_quote Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.