11 definiții pentru pocăit (s.m.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POCĂIT, -Ă, pocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se căiește. 2. S. m. și f. Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; p. gener. adept al unor secte religioase creștine, sectant. – V. pocăi.
POCĂIT, -Ă, pocăiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se căiește. 2. S. m. și f. Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute; p. gener. adept al unor secte religioase creștine, sectant. – V. pocăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pocăit, ~ă [At: PRAV. 191 / Pl: ~iți, ~e / E: pocăi1] 1 a (Rel) Care și-a mărturisit (duhovnicului) păcatele săvârșite, se căiește pentru ele și care, pentru a și le ispăși, se supune unor privațiuni, pedepse etc. 2 a (Pgn) Care manifestă părere de rău, regret pentru o faptă (rea) săvârșită, o greșeală etc. Vz penitent. 3 smf Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria, și care consideră virtutea supremă pocăința. 4 smf (Pgn) Adept al oricărei secte religioase creștine Si: sectant. 5 sf (Mun; art) Muncă stăruitoare, intensă, făcută de cineva cu pasiune și dăruire Si: (reg) pocaianie. 6 sf (Mun; art) Fel de a munci.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POCĂIT 2, -Ă, pocăiți, -te, s. m. și f. Persoană adeptă, a unei secte religioase care pune pocăința mai presus, de orice virtute; p. ext. adept al unei secte- religioase, desprinsă din religia creștină. Ești pocăit, de-aia îți zic oamenii Martalog. DUMITRIU, N. 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POCĂIT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al unei secte religioase creștine, care consideră pocăința ca fiind perfecționarea morală supremă. /v. a se pocăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pocăit a. și m. penitent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pocăít, -ă adj. și s. Care regretă păcatele și nu le maĭ face: un pocăit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pocăit adj. m., s. m., pl. pocăiți; adj. f., s. f. pocăită, pl. pocăite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pocăit adj. m., s. m., pl. pocăiți; adj. f., s. f. pocăită, pl. pocăite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pocăit adj. m., s. m., pl. pocăiți; f. sg. pocăită, pl. pocăite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POCĂIT adj., s. 1. adj. (fam.) spăsit. (O atitudine ~.) 2. s. (BIS.) sectant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POCĂIT adj., s. 1. adj. (fam.) spăsit. (O atitudine ~.) 2. s. (BIS.) sectant.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pocăit, pocăițisubstantiv masculin pocăită, pocăitesubstantiv feminin
- 1. Adept al unei secte creștine apărute în Ungaria în jurul anului 1825, care consideră pocăința mai presus de orice virtute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ești pocăit, de-aia îți zic oamenii Martalog. DUMITRIU, N. 181. DLRLC
- 1.1. Adept al unor secte religioase creștine. DEX '09 DLRLCsinonime: sectant
-
etimologie:
- pocăi DEX '98 DEX '09