SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, V_II 21. ♦ (Adjectival) De sectant, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144.