13 definiții pentru sectant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.

sectant, [At: CONTEMPORANUL, VI, 21 / Pl: ~nți, ~e / E: lat sectans, -ntis] 1 smf Adept al unei secte (1) Si: pocăit. 2 a Care este propriu, specific adepților unei secte (1). 3 a (Pex) Care dă dovadă de intoleranță Si: intolerant. 4 a Care dă dovadă de exclusivism, de fanatism Si: exclusivist, fanatic.

SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.

SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. ♦ (Adjectival) De sectant, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144.

SECTANT, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase. // adj. Sectar. [Cf. lat. sectans].

SECTANT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans)

SECTANT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. /<lat. secans, ~ntis

SECTANT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. Adept al unei secte religioase. /<lat. secans, ~ntis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sectant (adept al unei secte) s. m., pl. sectanți

sectant (adept al unei secte religioase) s. m., pl. sectanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: sectant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sectant
  • sectantul
  • sectantu‑
plural
  • sectanți
  • sectanții
genitiv-dativ singular
  • sectant
  • sectantului
plural
  • sectanți
  • sectanților
vocativ singular
  • sectantule
  • sectante
plural
  • sectanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sectant, sectanțisubstantiv masculin
sectantă, sectantesubstantiv feminin

  • 1. Adept al unei secte religioase DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: pocăit
    • format_quote Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival De sectă, propriu sectanților. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: sectar
      • format_quote Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.