13 definiții pentru sectant
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.
sectant, ~ă [At: CONTEMPORANUL, VI, 21 / Pl: ~nți, ~e / E: lat sectans, -ntis] 1 smf Adept al unei secte (1) Si: pocăit. 2 a Care este propriu, specific adepților unei secte (1). 3 a (Pex) Care dă dovadă de intoleranță Si: intolerant. 4 a Care dă dovadă de exclusivism, de fanatism Si: exclusivist, fanatic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SECTANT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase. Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. ♦ (Adjectival) De sectant, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECTANT, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase. // adj. Sectar. [Cf. lat. sectans].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECTANT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SECTANT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. /<lat. secans, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SECTANT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. Adept al unei secte religioase. /<lat. secans, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sectant (adept al unei secte) s. m., pl. sectanți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sectant (adept al unei secte religioase) s. m., pl. sectanți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sectant s. m., pl. sectanți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SECTANT s. v. pocăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SECTANT s. (BIS.) pocăit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
sectant, sectanțisubstantiv masculin sectantă, sectantesubstantiv feminin
- 1. Adept al unei secte religioase DEX '09 DLRLC DNsinonime: pocăit
- Trebuie să fie sectanți... căci, priviți, nu beau nemică spirtos și la beserecă nu se duc. CONTEMPORANUL, VII 21. DLRLC
- 1.1. De sectă, propriu sectanților. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: sectar
- Fondul prim al caracterului lui Eminescu e idealismul și naturalismul antic păgîn... La Lenau însă, chiar fondul prim e sombru, dureros, sectant-creștin, mistic. GHEREA, ST. CR. I 144. DLRLC
- 1.1.1. Exclusivist, intolerant. DLRLCsinonime: exclusivist intolerant
-
-
etimologie:
- sectans, -ntis DEX '98 DEX '09
- sectă DEX '98 DEX '09