SCRUNTÁR, scruntare, s. n. (Înv. și reg.) Loc nisipos, pietros, la marginea mării sau a unui râu.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

scruntár, scruntáre și scruntáruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de șuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

scruntár s. n., pl. scruntáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink