SCRUNTAR s.n. (Mold.) Loc nisipos sau pietros la marginea unei ape. Abătîndu-să curăbiarii la un scruntari. de mare cu vad, îngropară, ieșind la pămînt, sv[i]ntele ei moștii. DOSOFTEI, VS. O grozavă, furtună însă aruncă corabia într-un scruntar. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută.