scruntar [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 20^r/2 / V: (înv) ~utar, (reg) scrunt (Pl: scrunturi), ~nțar / Pl: ~e și (rar) ~uri / E: nct] (Reg) 1 sn Loc nisipos sau pietros (la marginea mării sau a unui râu, a unei bălți etc.) Si: (înv) scruntărie, scruntărire (2). 2 sn (Reg) Loc ridicat Si: dâmb. 3 sn (Reg; spc) Râpă cu pietre, formată de șuvoiul apelor. 4 sn (Reg; îs) ~ de pădure Pâlc de pădure Si: pădurice. 5 a Curat (8).