SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

scopit³ [At: MOXA, 367/28 / V: (reg) ~obit, i~ / Pl: ~iți, ~e / E: scop¹] (Îvp) 1 a (D. oameni și animale) Castrat² (1). 2 sm Bărbat castrat Si: scapet.

scopit¹ sn [At: DDRF / Pl: ? / E: scopi¹] (Îvp) Castrare (1).

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. Căruia i s-au extirpat organele de reproducere; castrat, jugănit. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării; scapet. Auziseși de Mișca și îl văzuseși și chibzuiseși că e cel mai mare peste scopiți, întrucit avea cupeul cel mai frumos, caii cei mai mîndri... livreaua de catifea cea mai strălucitoare. PAS, Z. I 224.

SCOPIT ~ți m. 1) pop. Bărbat castrat. 2) Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supuneau castrării. /v. a scopi

scopít n. m. (d. scopesc. v. scapeț). Om castrat. – Scopițiĭ îs o ramură a rascolnicilor. Eĭ caută mîntuirea sufletuluĭ lipsindu-se de organele reproductive și abținîndu-se de la carne, vin, rachiŭ și tutun. Fiind expulsațĭ din Rusia, s’au refugiat în mare parte în România, unde trăĭesc din birjărie și lăptărie. V. muscal, eŭnuc, hadîm și rîncacĭ.

scobi² v vz scopi¹

scobit³, ~ă a, sm vz scopit³

scofi v vz scopi¹

scoipi v vz scopi¹

scopi¹ vt [At: COD. TOD. 209 / V: (reg) ~poși, ~obi, ~ofi, ~oipi, iscopi / Pzi: ~pesc / E: slv скопити] (Îvp) A castra.

scopoși v vz scopi¹

SCOPI, scopesc, vb. IV. Tranz. A castra, a jugăni. Bieții copii din Cordofon... îi scopeau și... îi vindeau la turci pentru paza haremurilor. GHICA, S. 308.

A SCOPI ~esc tranz. pop. (animale) A lipsi de glande sexuale făcând incapabil de a procrea; a castra; a jugăni. /<sl. skopiti

scopì v. a castra. [Slav. SKOPITI].

Scopiți m. pl. eretici ruși, o sectă a rascolnicilor, cari se mutilează înșiși căutând mântuirea sufletească în abținerea dela orice plăceri sexuale și dela băuturi spirtoase. Persecutați în Rusia, scopiții trecură în Moldova și Dobrogea; azi se află și prin București în deosebi ca birjari (așa numiții muscali). [Rus. SKOPEȚ, castrat].

*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.

scopésc v. tr. (vsl. skopiti, a scopi, kopati, a săpa; rus. skopitĭ, a scopi. V. copie 1, tîrnă-cop). Castrez. V. castrez.

scopit (pop.) adj. m., s. m., pl. scopiți; adj. f. scopită, pl. scopite

scopit¹ (înv., pop.) adj. m., pl. scopiți; f. scopită, pl. scopite

scopit² (înv., pop.) s. m., pl. scopiți

scopit adj. m., s. m., pl. scopiți; f. sg. scopită, pl. scopite

scopi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopesc, 3 sg. scopește, imperf. 1 scopeam; conj. prez. 1 sg. să scopesc, 3 să scopească

scopi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopesc, imperf. 3 sg. scopea; conj. prez. 3 să scopească

scopi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopesc, imperf. 3 sg. scopea; conj. prez. 3 sg. și pl. scopească

SCOPIT s. v. castrare.

SCOPIT s. v. scapet.

SCOPIT adj. v. castrat.

SCOPIT adj. castrat, jugănit, sterilizat, (pop.) întors, stîrpit, (reg.) bătut, curățit, hereluit, (prin Ban.) soborît, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.)

SCOPIT s. castrare, jugănire, jugănit, scopire, sterilizare, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.)

scopit s. v. SCAPET.

SCOPI vb. v. castra.

SCOPI vb. a castra, a jugăni, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)

scopi (-pesc, it), vb. – A castra, a jugăni. – Mr. (scupat), megl. scupés, scupiri. Sl. skopiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 333; Conev 70). – Der. scop, s. m. (înv., castrat, eunuc), din sb., pol., rus. skop; scopeț, s. m. (înv., eunuc), din sl. skopĭcĭ; scapeț (var. scapet), s. m. (eunuc), din rut. skopec (pentru var. cf. Byck-Graur 26).