13 definiții pentru scopit (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

scopit3 [At: MOXA, 367/28 / V: (reg) ~obit, i~ / Pl: ~iți, ~e / E: scop1] (Îvp) 1 a (D. oameni și animale) Castrat2 (1). 2 sm Bărbat castrat Si: scapet.

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. Căruia i s-au extirpat organele de reproducere; castrat, jugănit. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării; scapet. Auziseși de Mișca și îl văzuseși și chibzuiseși că e cel mai mare peste scopiți, întrucit avea cupeul cel mai frumos, caii cei mai mîndri... livreaua de catifea cea mai strălucitoare. PAS, Z. I 224.

SCOPIT ~ți m. 1) pop. Bărbat castrat. 2) Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supuneau castrării. /v. a scopi

scopít n. m. (d. scopesc. v. scapeț). Om castrat. – Scopițiĭ îs o ramură a rascolnicilor. Eĭ caută mîntuirea sufletuluĭ lipsindu-se de organele reproductive și abținîndu-se de la carne, vin, rachiŭ și tutun. Fiind expulsațĭ din Rusia, s’au refugiat în mare parte în România, unde trăĭesc din birjărie și lăptărie. V. muscal, eŭnuc, hadîm și rîncacĭ.

Scopiți m. pl. eretici ruși, o sectă a rascolnicilor, cari se mutilează înșiși căutând mântuirea sufletească în abținerea dela orice plăceri sexuale și dela băuturi spirtoase. Persecutați în Rusia, scopiții trecură în Moldova și Dobrogea; azi se află și prin București în deosebi ca birjari (așa numiții muscali). [Rus. SKOPEȚ, castrat].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scopit (pop.) adj. m., s. m., pl. scopiți; adj. f. scopi, pl. scopite

scopit2 (înv., pop.) s. m., pl. scopiți

scopit adj. m., s. m., pl. scopiți; f. sg. scopită, pl. scopite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: scopit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scopit
  • scopitul
  • scopitu‑
plural
  • scopiți
  • scopiții
genitiv-dativ singular
  • scopit
  • scopitului
plural
  • scopiți
  • scopiților
vocativ singular
  • scopitule
  • scopite
plural
  • scopiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scopit, scopițisubstantiv masculin

  • 1. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scapet
    • format_quote Auziseși de Mișca și îl văzuseși și chibzuiseși că e cel mai mare peste scopiți, întrucit avea cupeul cel mai frumos, caii cei mai mîndri... livreaua de catifea cea mai strălucitoare. PAS, Z. I 224. DLRLC
etimologie:
  • vezi scopi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.