SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

scopit³ [At: MOXA, 367/28 / V: (reg) ~obit, i~ / Pl: ~iți, ~e / E: scop¹] (Îvp) 1 a (D. oameni și animale) Castrat² (1). 2 sm Bărbat castrat Si: scapet.

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.

SCOPIT, -Ă, scopiți, -te, adj. Căruia i s-au extirpat organele de reproducere; castrat, jugănit. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării; scapet. Auziseși de Mișca și îl văzuseși și chibzuiseși că e cel mai mare peste scopiți, întrucit avea cupeul cel mai frumos, caii cei mai mîndri... livreaua de catifea cea mai strălucitoare. PAS, Z. I 224.

scobit³, ~ă a, sm vz scopit³

scopit (pop.) adj. m., s. m., pl. scopiți; adj. f. scopită, pl. scopite

scopit¹ (înv., pop.) adj. m., pl. scopiți; f. scopită, pl. scopite

scopit adj. m., s. m., pl. scopiți; f. sg. scopită, pl. scopite

SCOPIT adj. v. castrat.

SCOPIT adj. castrat, jugănit, sterilizat, (pop.) întors, stîrpit, (reg.) bătut, curățit, hereluit, (prin Ban.) soborît, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.)