SCÂNCITÓR, -OÁRE, scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂNCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care scâncește; care produce scâncete. /a scânci + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SCÂNCITÓR adj. v. jalnic, plângăreț, plângător, scâncit, tânguitor, trist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

scâncitór adj. m., pl. scâncitóri; f. sg. și pl. scâncitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink