scâncitor, ~oare [At: PSALT. 109 / Pl: ~i, ~oare / E: scânci + -tor] 1 sm (Îvr) Pui de leu sau de alt animal sălbatic (care scâncește). 2 smf Persoană care scâncește, se vaită. 3 a Care scâncește (2), se vaită. 4 a (Rar; d. sunete, glas etc.) Tânguitor (abia auzit, întretăiat).