savai¹ av vz săvai

savai² sn vz sevai

saváĭ V. săvaĭ.

SEVAI, (2) sevaiuri, s. n. (Înv.) 1. Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. 2. Sortiment din această țesătură. [Var.: suvai s. n.] – Din tc. sevayi.

savăi av vz săvai

săbai av vz săvai

sălva v vz sovâlta^[1] corectat(ă)

săva av, c vz săvai

săvai [At: COD. VOR. 148/20 / V: (îvp) sav~ (A și: savai) av, (înv) săva^[1] av, c, săbai av, seva c, (reg) ~văi (A și: săvăi), savăi (A și: savăi) av / E: să + va „vrea”] 1 av (Înv; de obicei urmat de un numeral) Măcar. 2 av (Îvp) Chiar (și ...). 3 av (Îvp) Întocmai. 4 av (Înv; îs) ~ cine Oricine. 5 av (Înv; îs) ~ ce Orice¹. 6 av (Înv; îs) ~ unde Oriunde. 7 av (Înv; îs) Săva a care Oricare. 8 av (Înv; îs) ~ de câte ori Ori de câte ori. 9 av (Înv; îs) ~ cât Oricât¹. 10 av (Îlc) ~ să (sau de) Chiar dacă. 11 av (Îlc) ~ că (sau și) Cu toate că. 12 av (Îvr) În zadar. 13 c (Înv) Deși. 14 c (Înv) Chiar dacă. 15 c (Îvr; îf săva) Dacă. 16 c (Reg) Însă. 17 c (Reg) Ca să, în scopul ... 18 c (Înv; adesea îcr sine însuși) Sau. corectat(ă)

săvăi¹ av vz săvai^[1] corectat(ă)

săvăi^2[1] v vz sovâlta corectat(ă)

săvolda v vz sovâlta

seva c vz săvai

sevai sn [At: GHICA, S. 501 / V: sav~, suv~, suvaia^[1] / A: (și) sevai / Pl: ~uri / E: tc sevai, sevayi] (Trî) Țesătură de mătase cu fir auriu sau argintiu. corectat(ă)

sivili v vz sovâlta

sobolzi v vz sovâlta

solva² v vz sovâlta

solvi² v vz sovâlta

somolda v vz sovâlta

sovâlca² v vz sovâlta

sovâlsi v vz sovâlta

sovâlta vtrp [At: PAMFILE, I. C. 196 / V: ~lca, ~lsi, ~ârzi, ~volca, ~volda, ~volga, ~voli, ~vol~, ~volzi, ~vulga, sobolzi, solva, solvi, somolda, sălva, săvăi, săvolda, sivili, suhol~, sulvulca, suvâlca, suvleca, suvolca, suvolda, suvolga, suvol~, suvulca / Pzi: sovâlt / E: ml *sub-vol(u)tare] (Trs) 1-2 A soage (1-2).

sovârzi v vz sovâlta

sovolca v vz sovâlta

sovolda v vz sovâlta

sovolga v vz sovâlta

sovoli v vz sovâlta

sovolta v vz sovâlta

sovolzi v vz sovâlta

sovulga v vz sovâlta

suholta v vz sovâlta

sulvulca v vz sovâlta

suvai sn vz sevai

suvaia sf vz sevai corectat(ă)

suvâlcă¹ v vz sovâlta

suvleca v vz sovâlta

suvolca¹ v vz sovâlta

suvolda v vz sovâlta

suvolga v vz sovâlta

suvolta v vz sovâlta

suvulca¹ v vz sovâlta

SEVAI, sevaiuri, s. n. (Turcism înv.) Țesătură de mătase cu fire de aur sau de argint. [Var.: suvai, s. n.] – Din tc. sevayi.

SĂVAI adv. (Învechit și popular; și în forma savai) Chiar; tocmai. Nainte murgul trece Savai cale de-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432. (În poezia populară, servind la scoaterea în evidență a cuvîntului pe care-l precedă) Țipă din gură de șarpe, Săvai cu răcori de moarte. PĂSCULESCU, L. P. 173. Unde este Badiul tău, Savai frățiorul meu! TEODORESCU, P. P. 539. – Variantă: savai adv.

SEVAI s. n. (Turcism învechit) Țesătură de mătase cu fir. Cealaltă mînă o ținea înfiptă în brîul galben, un taclit lat, care-i strîngea anteriul de sevai verde. CAMIL PETRESCU, O. II 39. Tînăra fecioară se arătă... cu auritul văl de beteală răsfirat pe un biniș de sevai alb. ODOBESCU, S. A. 93. Banul, îmbrăcat în anteriu de sevai subțire. FILIMON, C. 143. – Variantă: suvai (CAMIL PETRESCU, O. II 94) s. n.

SEVAI ~uri n. înv. Țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint. /<turc. sevai, sevayi

sevai conj. Tr. măcar; ian să-mi joci cu fina mea, sevai cu mireasa ta POP. [Vechiu-rom. săvai, încailea («săvai bolnav cum era», M. Costin) = lat. SI VELIS, dacă vrei].

sevaiu n. stofă de mătase albă și de fir (fabricată în orașul Sevayi): anteriu de sevaiu subțire OD. [Turc. SEVAY].

suvaiu n. V. sevaiu: anteriu de suvaiu alb NEGR.

săvá (Olt., Trans.), săváĭ (Munt. Mold.) și sevá (Cod. Vor.) conj. (din vechĭu să, se, dacă și -va ca’n cineva. Săvaĭ ar fi ca cîndaĭ, niscaváĭ, tócmaĭ, scîrțaĭ din cînd, niscaĭ-va, tócma, scîrța. Cp. CL. 1923, 489). Vechĭ. Orĭ, fie, măcar: săvaĭ bogat, săvaĭ sărac. Săvaĭ-cine, orĭ-cine. Săvaĭ o zi, măcar o zi. Să vază săvaĭ, să vază măcar, numaĭ să vază. Săvaĭ că, săvaĭ și, măcar că, cu toate că, deși. Săvaĭ de, chear dacă (Rar și să verĭ, orĭ, saŭ. Să verĭ că, măcar că). Adv. savaĭ, sávăĭ și săvăĭ ca olt. céva îld. cevá. Chear: sávaĭ Toma Alimoș (Teod. P.P. 583 și 563).

sevá V. săva.

sevaíŭ și suvaíŭ n., pl. urĭ (turc. sevaĭl, după numele unuĭ oraș). Vechĭ. O stofă albă de matasă și de fir. – Și suvaĭá (Iorga, Negoț. 136; Sadov. VR. 1910, 4 59: anteriŭ de suvaĭa).

suváĭ, suvaĭá. V. sevaĭ.

sevai (înv.) s. n., (sorturi) pl. sevaiuri

sevai (înv.) s. n., art. sevaiul; (sorturi) pl. sevaiuri

sevai s. n., art. sevaiul; (sorturi) pl. sevaiuri

SĂVAI adv. v. barem, chiar, exact, întocmai, măcar, tocmai.

SĂVAI conj. v. deși, fie, ori, sau.

SOVÂLTA vb. v. soage.

săvai adv. v. BAREM. CHIAR. EXACT. ÎNTOCMAI. MĂCAR. TOCMAI.

săvai conj. v. DEȘI. FIE. ORI. SAU.

sovîlta vb. v. SOAGE.

săva conj. – Chiar, deși. – Var. săvai, servai. Din să cu va, ca și cîndva, undeva etc. (Tiktin).

sevai (-iuri), s. n. – Țesătură orientală. – Var. suvai. Tc. sevayi (Șeineanu, III, 109).

sevai¹ adv. (înv. și reg.) măcar; încailea.