SĂVAI adv. (Învechit și popular; și în forma savai) Chiar; tocmai. Nainte murgul trece Savai cale de-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432. (În poezia populară, servind la scoaterea în evidență a cuvîntului pe care-l precedă) Țipă din gură de șarpe, Săvai cu răcori de moarte. PĂSCULESCU, L. P. 173. Unde este Badiul tău, Savai frățiorul meu! TEODORESCU, P. P. 539. – Variantă: savai adv.