săvá (Olt., Trans.), săváĭ (Munt. Mold.) și sevá (Cod. Vor.) conj. (din vechĭu să, se, dacă și -va ca’n cineva. Săvaĭ ar fi ca cîndaĭ, niscaváĭ, tócmaĭ, scîrțaĭ din cînd, niscaĭ-va, tócma, scîrța. Cp. CL. 1923, 489). Vechĭ. Orĭ, fie, măcar: săvaĭ bogat, săvaĭ sărac. Săvaĭ-cine, orĭ-cine. Săvaĭ o zi, măcar o zi. Să vază săvaĭ, să vază măcar, numaĭ să vază. Săvaĭ că, săvaĭ și, măcar că, cu toate că, deși. Săvaĭ de, chear dacă (Rar și să verĭ, orĭ, saŭ. Să verĭ că, măcar că). Adv. savaĭ, sávăĭ și săvăĭ ca olt. céva îld. cevá. Chear: sávaĭ Toma Alimoș (Teod. P.P. 583 și 563).