2 intrări
19 definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAHAIDACAR s. m. v. săhăidăcar.
SAHAIDACAR s. m. v. săhăidăcar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
SAHAIDACAR s. m. v. săidăcar.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂHĂIDĂCAR, săhăidăcari, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. [Var.: săidăcar, sahaidacar s. m.] – Săhăidac + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂHĂIDĂCAR, săhăidăcari, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. [Var.: săidăcar, sahaidacar s. m.] – Săhăidac + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂIDĂCAR s. m. v. săhăidăcar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂIDĂCAR s. m. v. săhăidăcar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sahaidocar[1] sn vz săhăidăcar
- Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta sahaidăcar, pentru care nu există o referință încrucișată — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saidacar sm vz săhăidăcar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săhăidăcar sm [At: (a. 1748-1749) IORGA, S. D. VI, 45 / V: săi~, saidacar, (înv) ~dac~, seh~, (reg) sahai~, sfeidec~ / Pl: ~i / E: săhăidac + -ar] (Înv) 1-2 Persoană care (făcea sau) vindea săhăidace (1). 3-4 (Pex) Persoană care făcea (sau vindea) arcuri, săgeți, sulițe, obiecte de harnașament etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săidăcar sm vz săhăidăcar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sehăidăcar sm vz săhăidăcar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfeidecar sm vz săhăidăcar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂIDĂCAR, săidăcari, s. m. (Învechit și arhaizant) Meseriaș sau negustor care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri. La crîșma aceea a lui Antohi, în ulița săidăcarilor, erau două odăi deosebite. SADOVEANU, F. J. 397. Căpitan Cozmuță a trecut ca un tîrgovăț grăbit pe străzi înguste și întortocheate... și-a ajuns destul de degrabă la casa meșterului săidăcar. id. N. P. 184. – Variantă: sahaidacar (SADOVEANU, Z. C. 168) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) saĭdacár m. (din sedelcar, d. selcă și infl. de saĭdacar 1 și de saĭdecar). Mod. Rar azĭ. Șelar. – Și săĭdăcar. La Radu Rosetti (VR. 1922, 9, 365) sfeĭdecar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) saĭdacár m. (din sahaĭdacar, d. sahaĭdac). Mold. Vechĭ. Făcător de sahaĭdace, arcurĭ și săgețĭ (Iorga, Negoț, 173). – Și săĭdăcar și sehăĭd-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săĭdăcár V. saĭdacar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sehăĭdăcár V. saĭdacar 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfeĭdecár V. saĭdacar 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săhăidăcar (înv.) (desp. -hăi-) s. m., pl. săhăidăcari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!săhăidăcar (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidăcari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săidăcar s. m. (sil. săi-), pl. săidăcari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: să-hăi-
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
săhăidăcar, săhăidăcarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La crîșma aceea a lui Antohi, în ulița săidăcarilor, erau două odăi deosebite. SADOVEANU, F. J. 397. DLRLC
- Căpitan Cozmuță a trecut ca un tîrgovăț grăbit pe străzi înguste și întortocheate... și-a ajuns destul de degrabă la casa meșterului săidăcar. SADOVEANU, N. P. 184. DLRLC
-
etimologie:
- Săhăidac + sufix -ar. DEX '98 DEX '09