SĂIDĂCAR, săidăcari, s. m. (Învechit și arhaizant) Meseriaș sau negustor care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri. La crîșma aceea a lui Antohi, în ulița săidăcarilor, erau două odăi deosebite. SADOVEANU, F. J. 397. Căpitan Cozmuță a trecut ca un tîrgovăț grăbit pe străzi înguste și întortocheate... și-a ajuns destul de degrabă la casa meșterului săidăcar. id. N. P. 184. – Variantă: sahaidacar (SADOVEANU, Z. C. 168) s. m.