RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RECHIZÍȚIE ~i f. Măsură excepțională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetățenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc.) în folosul armatei. [G.-D. rechiziției] /<fr. réquisition, germ. Requisition
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RECHIZÍȚIE s.f. Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechizițiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RECHIZÍȚIE s. f. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RECHIZÍȚIE s. (înv.) recrutație. (~ în timp de război.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rechizíție s. f. (sil. -ți-e), art. rechizíția (sil. -ți-a), g.-d. art. rechizíției; pl. rechizíții, art. rechizíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink