17 definiții pentru prohodi, prohodit (adj.), prohodit (prohod; -uri)   conjugări / declinări

PROHODÍT1, prohodituri, s. n. (Pop.) Prohodire, prohod. – V. prohodi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. (Pop.) Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍT1, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍT2, -Ă, prohodiți, -te, adj. Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodít (pop.) s. n., pl. prohodíturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍT s. v. prohodire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodít s. n., pl. prohodíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PROHODÍ, prohodesc, vb. IV. Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. – Din sl. provoditi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 să prohodeáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A PROHODÍ ~ésc tranz. 1) A supune ritualurilor prohodului. 2) A duce la groapă, oficiind slujba prohodului. /<sl. provoditi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. prohodésc, imperf. 3 sg. prohodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prohodeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodì v. a cânta prohodul: ca pe un mort în vieață voioși te prohodim AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodésc v. tr. (vsl. provoditi, a trece dincolo, a acompania, d. voditi, vesti-vedon, a duce, a conduce; rus. -itĭ. V. izvodesc, do-, ne- și po-vedesc). Acompaniez la mormînt cu cîntece, maĭ ales oprind dricu din loc în loc și cîntînd maĭ solemn. – Vechĭ prov- și prof-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prohodit, -ă, adj. – Dus cu alai la groapă: „Cine mere prohodit / Nu-i nădejde de zinit” (Calendar 1980: 114). – Din prohod (< sl. prohodŭ „moarte„).
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prohodí, prohodesc, vb. tranz. – A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jeliá, / Nici frați să mă prohodiá” (Bârlea 1924 I: 106); „De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri„.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

prohodí, prohodesc vb. IV Tranz. A oficia slujba prohodului; p. gener. a duce un mort la groapă; a îngropa. ♦ (Rar) A plânge, a boci, a jeli. – Din sl. provoditi.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink