prohodi, prohodesc, vb. tranz. – A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a îngropa; a comânda: „Nici surori să mă jelia, / Nici frați să mă prohodia” (Bârlea 1924 I: 106); „De trăie, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi” (Papahagi 1925: 174). – Din sl. prohoditi „a muri”.