PROHODI, prohodesc, vb. IV. Tranz. I. A oficia slujba prohodului. Mult n-avem și ne prohodește și pe noi popa Petrea. SADOVEANU, P. III. 203. Iar cînd pe la prînz era, Pe Vălean mi-l prohodea. SEVASTOS, C. 298. Băieții s-au strîns ciotcă împrejurul meu; și m-au înmormîntat în năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vrun ceas. CREANGĂ, A. 61. ◊ Intranz. Convoiul s-apropie de groapă... Preoții prohodesc, făcliile ard liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. 342. (Fig.) Te uită, frunza pică irosită Și vîntul geme prohodind departe. IOSIF, R. 46. 2. A duce (un mort) la groapă; a îngropa. Noi ducem moarte la cei vii Și-i prohodim cîntînd voios. ALECSANDRI, T. II 39.