PRÉTOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană). 2. (În vechea armată) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război. 3. (În vechea organizare administrativă a țării) Șef al administrației și al poliției într-o plasă, care reprezenta aici puterea centrală. – Din lat. praetor, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÉTOR ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat cu rang inferior celui de consul (care avea atribuții judecătorești și administrative). 2) Șef administrativ și polițienesc al unei plase. 3) Șef administrativ al unui sector al orașului. /<lat. praetor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÉTOR s.m. 1. Înalt magistrat care avea un rang imediat inferior consulului în vechea Romă. 2. (În trecut) Persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. Șeful administrativ al unei plăși. [< lat. praetor, cf. fr. préteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÉTOR s. m. 1. magistrat roman cu rang imediat inferior consulului. 2. (în trecut) persoană pe lângă marile unități militare, cu atribuții în timp de război sau de mobilizare în poliția administrativă și judiciară. 3. reprezentant al puterii centrale într-o plasă, cu atribuții administrative și de poliție. (< lat. praetor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÉTOR s. (IST.) (prin Maram.) jurat. (~ într-o plasă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÉTOR s. v. pretoriu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prétor s. m., pl. prétori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink