2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

PREÎNNOIRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi.

PREÎNNOIRE, preînnoiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. [Pr.: pre-în-] – V. preînnoi.

preînnoire sf [At: N. LEON. MED. 146 / P: pre-în~ / V: prenn~ / Pl: ~ri / E: preînnoi] (Înv) 1 Refacere. 2 Restaurare.

PREÎNNOIRE, preînnoiri, s. f. (învechit) Acțiunea de a (se) preînnoi; refacere, restaurare, renovare. Din așa multe bogății... mai nici o părticică nu este întrebuințată la întreținerea și preînnoirea acelor așezăminte. ODOBESCU, S. II 40.

PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-Var.: prenoi vb. IV] – Pre1- + înnoi.

PRENOI vb. IV v. preînnoi.

PRENOI vb. IV v. preînnoi.

PRENOI vb. IV v. preînnoi.

preînnoi [At: CARAGEA, L. 11 / 5 / P: pre-în~ / V: prennoi / Pzi: ~esc / E: pre- + înnoi] (Înv) 1-2 vtr A (se) reînnoi. 3 vt A restaura, a renova o clădire, un monument. 4-5 vtr A (se) redeștepta. 6-7 vtr A (se) împrospăta. 8 vt A relua. 9 vt A repeta.

prennoi v vz preînnoi

prennoire sf vz preînnoire

PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument. 2. Tranz. și refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [Pr.: pre-în-.Var.: prenoi vb. IV] – Pre1- + înnoi.

PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la clădiri, mai ales la monumente vechi) A restaura, a renova. (Atestat în forma prenoi) Sînt palatele și mănăstirea lui Matei Basarab, mai apoi prenoite de Constantin-vodă Brîncoveanu. ODOBESCU, S. II 425. Cetate frumoasă și vrednică de vedere, prenoită din zilele lui Carol al Vl-lea. GOLESCU, Î. 29. 2. Refl. (Despre sunete) A se reînnoi, a se repeta. Le veni la auz o ușoară cîrîitură ascuțită, care se preînnoia des și mereu. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. – Variantă: prenoi vb. IV.

Ortografice DOOM

preînnoire (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoirii; pl. preînnoiri

preînnoire (înv.) s. f., g.-d. art. preînnoirii; pl. preînnoiri

preînnoire s. f., pl. preînnoiri

preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiesc, 3 sg. preînnoiește, imperf. 1 preînnoiam; conj. prez. 1 sg. să preînnoiesc, 3 să preînnoiască

preînnoi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preînnoiesc, imperf. 3 sg. preînnoia; conj. prez. 3 să preînnoiască

preînnoi vb. → înnoi

Sinonime

PREÎNNOIRE s. v. modernizare, prefacere, refacere, regenerare, renovare, restaurare.

preînnoire s. v. MODERNIZARE. PREFACERE. REFACERE. REGENERARE. RENOVARE. RESTAURARE.

PREÎNNOI vb. v. moderniza, preface, reface, reînnoi, renova, repeta, restaura.

preînnoi vb. v. MODERNIZA. PREFACE. REFACE. REÎNNOI. RENOVA. REPETA. RESTAURA.

Intrare: preînnoire
preînnoire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preînnoire
  • preînnoirea
plural
  • preînnoiri
  • preînnoirile
genitiv-dativ singular
  • preînnoiri
  • preînnoirii
plural
  • preînnoiri
  • preînnoirilor
vocativ singular
plural
prennoire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: preînnoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preînnoi
  • preînnoire
  • preînnoit
  • preînnoitu‑
  • preînnoind
  • preînnoindu‑
singular plural
  • preînnoiește
  • preînnoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preînnoiesc
(să)
  • preînnoiesc
  • preînnoiam
  • preînnoii
  • preînnoisem
a II-a (tu)
  • preînnoiești
(să)
  • preînnoiești
  • preînnoiai
  • preînnoiși
  • preînnoiseși
a III-a (el, ea)
  • preînnoiește
(să)
  • preînnoiască
  • preînnoia
  • preînnoi
  • preînnoise
plural I (noi)
  • preînnoim
(să)
  • preînnoim
  • preînnoiam
  • preînnoirăm
  • preînnoiserăm
  • preînnoisem
a II-a (voi)
  • preînnoiți
(să)
  • preînnoiți
  • preînnoiați
  • preînnoirăți
  • preînnoiserăți
  • preînnoiseți
a III-a (ei, ele)
  • preînnoiesc
(să)
  • preînnoiască
  • preînnoiau
  • preînnoi
  • preînnoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prenoi
  • prenoire
  • prenoit
  • prenoitu‑
  • prenoind
  • prenoindu‑
singular plural
  • prenoiește
  • prenoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prenoiesc
(să)
  • prenoiesc
  • prenoiam
  • prenoii
  • prenoisem
a II-a (tu)
  • prenoiești
(să)
  • prenoiești
  • prenoiai
  • prenoiși
  • prenoiseși
a III-a (el, ea)
  • prenoiește
(să)
  • prenoiască
  • prenoia
  • prenoi
  • prenoise
plural I (noi)
  • prenoim
(să)
  • prenoim
  • prenoiam
  • prenoirăm
  • prenoiserăm
  • prenoisem
a II-a (voi)
  • prenoiți
(să)
  • prenoiți
  • prenoiați
  • prenoirăți
  • prenoiserăți
  • prenoiseți
a III-a (ei, ele)
  • prenoiesc
(să)
  • prenoiască
  • prenoiau
  • prenoi
  • prenoiseră
prennoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preînnoire, preînnoirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a (se) preînnoi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din așa multe bogății... mai nici o părticică nu este întrebuințată la întreținerea și preînnoirea acelor așezăminte. ODOBESCU, S. II 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi preînnoi DEX '98 DEX '09

preînnoi, preînnoiescverb

învechit
  • 1. tranzitiv A restaura, a renova o clădire, un monument. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sînt palatele și mănăstirea lui Matei Basarab, mai apoi prenoite de Constantin-vodă Brîncoveanu. ODOBESCU, S. II 425. DLRLC
    • format_quote Cetate... frumoasă și vrednică de vedere, prenoită din zilele lui Carol al Vl-lea. GOLESCU, Î. 29. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) reînnoi, a (se) redeștepta; a (se) împrospăta. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. reflexiv (Despre sunete) A se reînnoi, a se repeta. DLRLC
      • format_quote Le veni la auz o ușoară cîrîitură ascuțită, care se preînnoia des și mereu. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Pre- + înnoi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.