PREÎNNOI, preînnoiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la clădiri, mai ales la monumente vechi) A restaura, a renova. (Atestat în forma prenoi) Sînt palatele și mănăstirea lui Matei Basarab, mai apoi prenoite de Constantin-vodă Brîncoveanu. ODOBESCU, S. II 425. Cetate frumoasă și vrednică de vedere, prenoită din zilele lui Carol al Vl-lea. GOLESCU, Î. 29. 2. Refl. (Despre sunete) A se reînnoi, a se repeta. Le veni la auz o ușoară cîrîitură ascuțită, care se preînnoia des și mereu. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. – Variantă: prenoi vb. IV.