15 definiții pentru prapur (s.m.), prapur (s.n.)   declinări

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Steag ostășesc prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. Steag ostășesc din țările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur s. m., pl. prápuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR ~e n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostași în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnități sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliș membranos al organelor cavității abdominale; peritoneu. /<sl. praporu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (Înv.) Steag ostășesc, flamură. ♦ Pânza steagului. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte servicii religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele. [Pl. și: (n.) prapure.Var.: prápor s. m.] – Slav (v. sl. praporŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur s. m., pl. prápuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur (-re), s. n.1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom.Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prapur n. 1. steag militar: ostășescul prapur a păzi erau datori NEGR.; 2. steag bisericesc: toți preoții cu prapur și cu icoane ies AL.; 3. pl. membrana stomacului la vite: prapur de miel. [Slav. PRAPORŬ, steag, de unde membrană reticulară].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur n., pl. e (vsl. praporŭ, steag. P. înț. de „epiploon”, cp. cu fr. fanon, „fanion” și „pelea [!] care atîrnă la gîtu tauruluĭ”). Vechĭ. Steag bisericesc care se scoate la marile sărbătorĭ și ceremoniĭ. Pop. Marele epiploon.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, și pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere [!] măruntaĭele se numește marele epiploon (pop. prápur [la mei] și bezărăŭ [la porcĭ], ĭar cea care se află între stomah [!] și ficat se numește micu epiploon. V. mesenter.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prápur, -i, (prapor), s.m. – 1. (înv.) Steag ostășesc în Țările Române, flamură. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni și solemnități religioase; utilizat inclusiv la procesiuni funerare. 3. Brad verde, împodobit cu flori, cununi cu panglici, care se face la moartea celor necăsătoriți: „Și-n locut de prăporei / Mi-ți tăie patru durzăi” (var. a Mioriței; Berbești). – Din sl. praporŭ.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a sparge prapurele (cuiva) expr. (er.d. bărbați) a dezvirgina, a deflora.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prapure, prapuri s. m. (er.) vagin.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink