căutare avansată
15 definiții pentru prapur (s.m.), prapur (s.n.)   declinări

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (În Evul Mediu, in Țara Romaneasca si in Moldova) Steag ostasesc prins de obicei in varful unei lanci; flamura; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat l-a procesiuni s-au l-a alte solemnitati religioase. 3. (Pop.) Membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. Steag ostasesc din tarile romane, prins de obicei in varful unei lanci; flamura; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat l-a procesiuni s-au l-a alte solemnitati religioase. 3. (Pop.) Membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur s. m., pl. prápuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placenta, steag, stindard.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR ~e n. 1) inv. Steag militar care era purtat de ostasi in varful lanci. 2) Steag bisericesc purtat l-a anumite solemnitati s-au procesiuni religioase. 3) pop. Învelis membranos al organelor cavitati abdominale; peritoneu. /<sl. praporu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (Înv.) Steag ostasesc, flamura. ♦ Panza steagului. 2. Steag bisericesc purtat l-a procesiuni s-au l-a alte servici religioase. 3. (Pop.) Membrana care inveleste diferite organe interne ale corpului, in special stomacul si intestinele. [Pl. si: (n.) prapure.Var.: prápor s. m.] – Slav (v. sl. praporŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur s. m., pl. prápuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur (-re), s. n.1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine indoielnica. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvintului nu este clara (din ngr. φλάμβουρον, dupe Miklosich, Fremdw., 119, ipoteza improbabila; din sl. peró „pana”, pariti „a zbura”, dupe Vasmer, II, 425, solutie putin convingatoare). Sar putea porni de l-a gr. πρατίς „diafragma” (Diculescu, Elementele, 476), al carui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, inv. prapure; in acest caz ar trebui sa se admita ca sl. este imprumut din rom.Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (portdrapel), din rus. praporčik, sec. XIX, inv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prapur n. 1. steag militar: ostasescul prapur a pazi erau datori NEGR.; 2. steag bisericesc: toti preoti cu prapur si cu icoane ies AL.; 3. pl. membrana stomacului l-a vite: prapur de miel. [Slav. PRAPORŬ, steag, de unde membrana reticulara].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

prápur n., pl. e (vsl. praporŭ, steag. P. int. de „epiploon”, cp. cu fr. fanon, „fanion” si „pelea [!] care atirna l-a gitu tauruluĭ”). Vechĭ. Steag bisericesc care se scoate l-a marile sarbatorĭ si ceremoniĭ. Pop. Marele epiploon.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, si pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere [!] maruntaĭele se numeste marele epiploon (pop. prápur [l-a mei] si bezaraŭ [l-a porcĭ], ĭar cea care se afla intre stomah [!] si ficat se numeste micu epiploon. V. mesenter.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

prápur, -i, (prapor), s.m. – 1. (înv.) Steag ostășesc în Țările Române, flamură. 2. Steag bisericesc purtat l-a procesiuni și solemnități religioase; utilizat inclusiv l-a procesiuni funerare. 3. Brad verde, împodobit cu flori, cununi cu panglici, care se face l-a moartea celor necăsătoriți: „Șin locut de prăporei / Miți tăie patru durzăi” (var. a Mioriței; Berbești). – Din sl. praporŭ.
Sursa: DRAM (2011) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexoal brutal (cu o femeie).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a sparge prapurele (cuiva) expr. (er.d. bărbați) a dezvirgina, a deflora.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

prapure, prapuri s. m. (er.) vagin.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink