PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. Steag ostășesc din țările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnități religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; peritoneu. [Var.: prápor s. m.] – Din sl. praporŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÁPUR ~e n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostași în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnități sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliș membranos al organelor cavității abdominale; peritoneu. /<sl. praporu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÁPUR, prapuri, s. m. 1. (Înv.) Steag ostășesc, flamură. ♦ Pânza steagului. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte servicii religioase. 3. (Pop.) Membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele. [Pl. și: (n.) prapure. – Var.: prápor s. m.] – Slav (v. sl. praporŭ).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prápur (-re), s. n. – 1. (Înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – Var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró „pană”, pariti „a zbura”, după Vasmer, II, 425, soluție puțin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς „diafragmă” (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom. – Der. praporcic (var. prapurcic), s. m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prápur s. m., pl. prápuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*epiploón n., pl. oane (vgr. epíploon, d. epí, pe, și pléo, plutesc). Anat. O parte a peritoneuluĭ. Cea care acopere [!] măruntaĭele se numește marele epiploon (pop. prápur [la mei] și bezărăŭ [la porcĭ], ĭar cea care se află între stomah [!] și ficat se numește micu epiploon. V. mesenter.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a răzui prapurele (cuiva) expr. (er. -d. bărbați) a avea un contact sexual brutal (cu o femeie).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a sparge prapurele (cuiva) expr. (er. – d. bărbați) a dezvirgina, a deflora.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prapure, prapuri s. m. (er.) vagin.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink