prapur, -i, (prapor), s.m. – 1. (înv.) Steag ostășesc în Țările Române, flamură. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni și solemnități religioase; utilizat inclusiv la procesiuni funerare. 3. Brad verde, împodobit cu flori, cununi cu panglici, care se face la moartea celor necăsătoriți: „Și-n locut de prăporei / Mi-ți tăie patru durzăi” (var. a Mioriței; Berbești). – Din sl. praporŭ.