PANEGÍRIC, panegirice, s. n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PANEGÍRIC ~ce n. 1) (la vechii greci și la romani) Discurs public în care se proslăveau faptele de vitejie ale strămoșilor sau se elogiau oamenii iluștri. 2) fig. Laudă exagerată; elogiu emfatic; ditiramb. /<fr. panégyrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANEGÍRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate. 2. Elogiu, laudă. ♦ Tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare. [Pl. -ce, -curi. / < fr. panégyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PANEGÍRIC s. n. 1. discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate. 2. elogiu, laudă. ◊ tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare. (< fr. panégyrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PANEGÍRIC adj. v. apologetic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANEGÍRIC s. v. apologie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

panegíric s. n., pl. panegírice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

panegíric, panegirice s. n. Cuvântare publică pentru elogierea unei personalități de seamă contemporane oratoriului, pentru preamărirea faptelor eroice ale precursorilor etc.; p. ext. laudă (exagerată); apologie. ♦ (Bis.) Cuvântare bisericească ocazională în care se face proslăvirea unui adevăr fundamental, de credință, a unui sfânt, a unei virtuți etc.; predică. – Din fr. panégyrique.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink