panegiric, panegirice s. n. Cuvântare publică pentru elogierea unei personalități de seamă contemporane oratoriului, pentru preamărirea faptelor eroice ale precursorilor etc.; p. ext. laudă (exagerată); apologie. ♦ (Bis.) Cuvântare bisericească ocazională în care se face proslăvirea unui adevăr fundamental, de credință, a unui sfânt, a unei virtuți etc.; predică. – Din fr. panégyrique.