MEȘÍNĂ, meșine, s. f. Piele de oaie sau de capră, tăbăcită (folosită pentru căptușirea încălțămintei, a articolelor de marochinărie, la legătoria de cărți etc.). – Din tc. meșın.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MEȘÍNĂ ~e f. Piele de oaie sau de capră tăbăcită, folosită, mai ales, la căptușirea încălțămintei. /<turc. meșin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

meșínă s. f., g.-d. art. meșínei; pl. meșíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink