meșină¹ [At: DOSOFTEI, ap. GCR I, 258/27 / V: (rar) meștină sf (înv) meșin sn / A și: (nob) meșină / Pl: ~ni, (1-3) ~ne, (înv) ~uri / E: tc meșin] 1 sf Piele de oaie sau de capră, tăbăcită, folosită la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte și de încălțăminte. 2 sf (Pex; mpl) Bucată sau sortiment de piele de meșină (1). 3 sf Obiect confecționat din meșină (1). 4 sp (Mol; îf meșini) Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel.