macula vt [At: NEGULICI / V: (înv) măc~ / Pzi: ~lez / E: lat maculare, fr maculer] (Liv) A murdări.

MACULA vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbîcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].

MACULA vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)

A MACULA ~ez tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer

macolă sf vz maculă

maculă [At: DOSOFTEI, MOL. 93 / V: ~colă, (nob) măc~ / Pl: ~le / E: lat macula, fr macule] 1 (Înv) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. 2 Pată pe corpul omului, care trădează disfuncția unui organ. 3 Pată pe un organ vegetal. 4 Germene fecundat din oul păsărilor Si: (pop) bănuț.

măcula v vz macula

măculă sf vz maculă

MACULĂ, macule, s. f. (Livresc) Pată. Între unul și altul este diversitate d-opiniune asupra mijloacelor fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. GHICA, A. 765.

MACULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].

MACULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 maculează; conj. prez. 1 sg. să maculez, 3 să maculeze

macula (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculează

macula vb., ind. prez. 1 sg. maculez, 3 sg. și pl. maculează

maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

maculă (înv.) s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

maculă s. f., g.-d. art. maculei; pl. macule

MACULA vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

MACULĂ s. v. pată.

MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.

maculă s. v. PATĂ.

macula (maculez, maculat), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).

MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.

MACULA vb. I. T r a n z. (Rar; livresc) A păta, a murdări, a mînji. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU. F i g. Și-a maculat suvenirea cu ucideri, mișelii și desfrînâri. F (1867), 392. - Prez. ind.: maculez. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măculá vb. I. PONTBRIANT, D. – Din lat. maculare, fr. maculer.

MÁCOLĂ s. f. v. maculă.

MACULĂ s. f. (Învechit) Pată pe discul soarelui, pe lună etc. Maculele cele întunecate din lună. ȘINCAI, ÎNV. 146. De se va cerca soarele cu telescopiu, se află într-însu niște pete negre cu o formă neregulată. . . petele aceste se numesc. . . macule solare (Maculae solares). SIBINEANU, C. 36/10. Macole, pete sorești. UNIVERSUL (1846), 25, cf. COSTINESCU. ♦ Pată pe corpul omului (care afectează funcția unui organ). [Petele] luminii ochilor, macule cornee. EPISCUPESCU, PRACTICA 129/5. Macule (pete) de piele. CORNEA, E. I, 144/16, cf. NEGULICI, ARISTIA, PLUT., BARCiANU. ◊ F i g. Fără prihană, fără oc[ar]ă, fără maculă. DOSOFTEI, MOL. 93. Diversitate d-opiniune. . . poate fi fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. ap. GHICA, A. 765. ♦ Pată pe un organ vegetal. Apendicii. . . sînt membranoși, fără maculă. GRECESCU, FL. 347. ♦ S p e c. Germenele fecundat din oul păsărilor; bănuț. Pe loc după fructificație pier din ou atît vesicula, cît și macula germinativă. POLIZU, P. 202/4. - Pl.: macule. – Și: macolă, (neobișnuit) măculă (PONTBRIANT, D.) S. f. - Din lat. macula, fr. macule.

MĂCULÁ vb. I v. macula.

MĂCULĂ s. f. v. maculă.