lipitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: lipi + -tură] 1 Asamblare cu ajutorul unui adeziv sau printr-un procedeu tehnic Si: lipire (1). 2 (Ccr) Loc de prindere a unui obiect de altul. 3 (Pop) Pământ sau lut înmuiat în apă, uneori amestecate cu baligă și cu paie sau cu var și nisip, cu care se acoperă pereții, planșeul etc. construcțiilor, realizând o suprafață netedă Si: lipit¹ (6), muruială. 4 Strat de muruială aplicat și netezit pe pereții sau planșeul unei construcții. 5 (Pop; lpl cu valoare de sg) Boală manifestată prin slăbiciune, insomnii etc., ale cărei cauze pot fi, în mod obișnuit, spaima sau dragostea, și care se crede că este provocată de un duh rău sau de un zburător. 6-7 (Reg; dep) Străin (nedorit) care se stabilește undeva sau pe lângă cineva. 8 (Îvr) Anexă nesemnificativă Si: adaos, apendice. 9 (Îvr) Simbioză. 10-11 (Arg) Persoană (acostată sau) cucerită de cineva. 12 (Pfm; îe) A face o ~ A cuceri pe cineva.

LIPITURĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare cu ajutorul unei materii cleioase sau a unui material de adaos a două obiecte sau fragmente de obiecte, astfel încît să formeze o singură bucată. V. sudură. ♦ Locul unde s-a făcut o lipire. Țeava curge pe la lipitură. 2. Pămînt galben sau lut frămîntat cu apă, care servește la lipit pereții sau podeaua caselor. [Bordeiele] erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scînduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. SADOVEANU, O. II 500.

LIPITURĂ ~i f. 1) Loc unde s-au lipit două lucruri. 2) Strat de lut lipit pe pereți, sobe etc. sau așternut pe jos. 3) pop. Boală pricinuită de o mare spaimă sau provenită din dragoste. /a lipi + suf. ~tura

lipitură f. boală băbească ce provine din frică sau din dragoste (cauzată de smeu sau sburător): nu are nici smeu nici lipitură FIL.

lipitúră f., pl. ĭ (d. lipesc). Modu de a lipi. O boală (din medicina populară) care consistă într’o zdruncinare nervoasă produsă de o mare frică saŭ din dragoste. V. zburător.

lipitură s. f., g.-d. art. lipiturii; pl. lipituri

lipitură s. f., g.-d. art. lipiturii; pl. lipituri

lipitură s. f., g.-d. art. lipiturii; pl. lipituri

LIPITURĂ s. (reg.) muruială. (~ la pereții unei case țărănești.)

LIPITURĂ s. v. zburător.

LIPITURĂ s. (reg.) muruială. (~ la pereții unei case țărănești.)

lipitură s. v. ZBURĂTOR.

lipitură, lipituri s. f. v. lipeală.