LIPITURĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare cu ajutorul unei materii cleioase sau a unui material de adaos a două obiecte sau fragmente de obiecte, astfel încît să formeze o singură bucată. V. sudură. ♦ Locul unde s-a făcut o lipire. Țeava curge pe la lipitură. 2. Pămînt galben sau lut frămîntat cu apă, care servește la lipit pereții sau podeaua caselor. [Bordeiele] erau scurmate în mal și astupate în partea săpăturii cu scînduri ori gard de nuiele, peste care era întinsă o lipitură subțire și coșcovă de lut. SADOVEANU, O. II 500.