lipitură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: lipi + -tură] 1 Asamblare cu ajutorul unui adeziv sau printr-un procedeu tehnic Si: lipire (1). 2 (Ccr) Loc de prindere a unui obiect de altul. 3 (Pop) Pământ sau lut înmuiat în apă, uneori amestecate cu baligă și cu paie sau cu var și nisip, cu care se acoperă pereții, planșeul etc. construcțiilor, realizând o suprafață netedă Si: lipit¹ (6), muruială. 4 Strat de muruială aplicat și netezit pe pereții sau planșeul unei construcții. 5 (Pop; lpl cu valoare de sg) Boală manifestată prin slăbiciune, insomnii etc., ale cărei cauze pot fi, în mod obișnuit, spaima sau dragostea, și care se crede că este provocată de un duh rău sau de un zburător. 6-7 (Reg; dep) Străin (nedorit) care se stabilește undeva sau pe lângă cineva. 8 (Îvr) Anexă nesemnificativă Si: adaos, apendice. 9 (Îvr) Simbioză. 10-11 (Arg) Persoană (acostată sau) cucerită de cineva. 12 (Pfm; îe) A face o ~ A cuceri pe cineva.