LÉPRĂ, (2) lepre, s. f. 1. Boală contagioasă cronică, frecventă mai ales în regiunile tropicale, produsă de un bacil specific și caracterizată prin leziuni localizate pe piele, pe sistemul nervos periferic, mucoase, viscere etc. ♦ Fig. Neajuns care macină, subminează; racilă, plagă. 2. Fig. Om lipsit de conștiință, de caracter, fără scrupule. – Din ngr. lepra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉPRĂ ~e f. 1) Boală contagioasă cronică, care se manifestă prin apariția pe piele a unor răni ce duc la descompunerea treptată a țesutului muscular. 2) fig. Viciu care macină chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fără scrupule; persoană cu o purtare urâtă. [Sil. le-pră] /<ngr. lépra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉPRĂ s. (MED.) (înv.) gubăvie, stricăciune, (slavonism înv.) pricază.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lépră (lépre), s. f. – 1. Boală. – 2. (Arg.) Denunțător. – Megl., mr. lepră. Ngr. λέπρα (sec. XVIII), cf. alb. ljeprë, bg. lepra (Tiktin; Iordan, Dift., 95). – Der. lepros, adj. (cu lepră); leproserie (var. leprozerie), s. f., din fr. léproserie.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lépră s. f. (sil. -pră), g.-d. art. léprei; (racile, persoane) pl. lépre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink