Definiția cu ID-ul 501464:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lepră (lepre), s. f. – 1. Boală. – 2. (Arg.) Denunțător. – Megl., mr. lepră. Ngr. λέπρα (sec. XVIII), cf. alb. ljeprë, bg. lepra (Tiktin; Iordan, Dift., 95). – Der. lepros, adj. (cu lepră); leproserie (var. leprozerie), s. f., din fr. léproserie.