4 intrări
60 de definiții
din care- explicative (38)
- morfologice (12)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
elocinte ain vz elocvent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCINTE adj. invar. (Învechit) Elocvent. Stenografia... nu ne-a transmis elocintele cuvinte rostite de dînsul în Obșteasca Adunare. GHICA, S. 633.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCINȚĂ s. f. v. elocvență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCINȚĂ s. f. v. elocvență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.[1]
- În original: ECLOCVENT, -Ă, evident greșit. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocință s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocință s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de the_catalin
- acțiuni
elocente ain vz elocvent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocență sf vz elocvență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocint, ~ă a vz elocvent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocință sf vz elocvență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocuent, ~ă a vz elocvent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocuență sf vz elocvență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocuenție sf vz elocvență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocuint, ~ă a vz elocvent
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocuință sf vz elocvență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocvent, ~ă [At: IORGOVICI, O. VII/7 / V: ~cente, ~cint, ~cinte, ~cue~ (S și: ~oque~), ~cuint / Pl: ~nți, ~e / E: fr éloquent, it eloquente, lat eloquens, -tis] 1-2 smf, a (Persoană) care are darul de a expune frumos și convingător. 3 a (D. privire, mimică etc.) Care exprimă cu claritate ceva. 4-5 av, a (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) (În mod) expresiv și convingător. 6 a (D. creații artistice) Care exprimă cu claritate un anumit mesaj. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocvență sf [At: VĂCĂRESCUL, I. II, 18v/1 / V: ~cen~, ~cin~, (înv) ~cue~, ~cuenție (S și: ~oun~), ~cuin~ (S și: ~oun~), ~ție / Pl: ~țe / E: fr éloquence, it eloquenza, lat eloquentia] 1 Însușire sau talent de a convinge sau de a emoționa prin vorbe Si: expresivitate. 2 Forță de convingere. 3 (Pex; îe) ~ța ochilor, ~ mimicii etc. Putere de convingere a expresiei feței sau mimicii. 4 (Pex) Dovadă de netăgăduit. 5 (Îlav) Cu ~ Elocvent (4). 6 (Asr; liv) Retorică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocvenție sf vz elocvență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
⦿ELOCINȚĂ = ELOCUENȚĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ELOCUENT adj. 1 Care vorbește bine, care are elocuență: tînărul sol vorbea franțuzește ca apa și era ~ I. -GH. ¶ 2 Fig. Care produce aceeași impresiune ca și vorbirea cea mai elocuentă: mă întrebă cu o privire mai ~ă decît vorba I. -BR. [fr. éloquent].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*ELOCUENȚĂ sf. 1 Ușurința de a se exprima, arta, talentul de a vorbi bine, de a mișca și a convinge prin vorbirea sa ¶ 2 Însușirea a tot ce poate produce aceleași efecte ca elocuență: nu prea aud bine discursul, dar gesturile și mimica sînt de o ~ suficientă VLAH. [fr. éloquénce].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de the_catalin
- acțiuni
ELOCINȚĂ s. f. (Învechit) Elocvență. Pe Grigorescu toate l-au emoționat... Din pînzele lui, de o elocință uimitoare, poți să-i reconstitui întreaga viață. DELAVRANCEA, H. T. 264. Soții de călătorie începuseră să murmure contra prelungirii călătoriei, îmi trebuia elocința lui Cicero, ca să-i conving. BOLINTINEANU, O. 304.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care are darul de a expune, de a prezenta un subiect în chip frumos și convingător. Orator elocvent. ◊ Irena refuză să privească tabloul pe care i-l apropia de privire această fată elocventă. CAMIL PETRESCU, N. 171. 2. (Despre lucruri, acțiuni) Care spune mult, plin de înțeles, demonstrativ, expresiv, semnificativ. Gest elocvent. Privire elocventă. ▭ Presărat cu cetăți vechi în ruină și cu turle de biserici ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele... sub semnul acestor străvechi și elocvente construcții. BOGZA, C. O. 9. Dădea din mîni, cu o elocventă artă a gestului. C. PETRESCU, C. V. 53. ◊ (Adverbial) Trecînd pe lîngă tot ceea ce, atît de elocvent, viitorul și trecutul îngrămădesc pe malurile lui, Oltul își mînă mereu apele. BOGZA, C. O. 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s. f. Talent, iscusință de a vorbi frumos, convingător. Redactori care lăudați Pe unii dintre candidați, Ce proștilor le dați virtuți Și elocvență celor muți. ALEXANDRESCU, P. 171. ♦ Putere expresivă, calitate de a exprima ceva în mod sugestiv. Mimică de o elocvență deosebită.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCINȚĂ s.f. Elocvență. [Cf. lat. eloquentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCUENT, -Ă adj. v. elocvent.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENT, -Ă adj. 1. Care vorbește frumos și convingător. 2. Plin de conținut, expresiv, demonstrativ. [Var. elocuent, -ă adj. / cf. it. eloquente, lat. eloquens < eloqui – a vorbi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s.f. Talent, arta de a vorbi frumos; elocință. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [Cf. it. eloquenza, lat. eloquentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCINȚĂ s. f. elocvență. (< lat. eloquentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELOCVENT, -Ă adj. 1. care vorbește frumos și convingător; concludent, edificator. 2. (și adv.) plin de înțeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ. (< fr. éloquent, lat. eloquens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s. f. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ELOCVENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care vorbește frumos și convingător. Orator ~. 2) Care vorbește de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificație vădită; semnificativ; grăitor. Gest ~. /<fr. éloquent, lat. eloquens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELOCVENT2 adv. Cu semnificație vădită. /<fr. éloquent, lat. eloquens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELOCVENȚĂ f. 1) Caracter elocvent. A avea multă ~. 2) Arta de a convinge și de a influența prin limbaj. ~ politică. 3) Expresivitate sugestivă. ~a mimicii. [G.-D. elocvenței] /<fr. éloquence, lat. eloquentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elocvent a. 1. care vorbește bine; 2. fig. convingător: cifrele sunt destul de elocvente.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elocvență f. arta, talentul de a vorbi bine, de a convinge și înduioșa.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*elocŭént, -ă adj. (lat. éloquens, -éntis). Care vorbește bine, cu elocŭență: orator elocŭent. Care e pronunțat cu elocŭență: discurs elocŭent. Fig. Convingător: lacrimĭ elocŭente. Adv. În mod elocŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*elocŭénță f., pl. e (lat. eloquentia). Arta, talentu de a vorbi bine, de a emoționa, de a convinge. Fig. Putere de a convinge: elocŭența cifrelor. – Fals -cvență, -cínță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
elocvent adj. m., pl. elocvenți; f. elocventă, pl. elocvente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elocvență s. f., g.-d. art. elocvenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elocvent adj. m., pl. elocvenți; f. elocventă, pl. elocvente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elocvență s. f., g.-d. art. elocvenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elocint adj. m., pl. elocinți; f. sg. elocintă, pl. elocinte
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elocință s. f., g.-d. art. elocinței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elocvent adj. m., pl. elocvenți; f. sg. elocventă, pl. elocvente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elocvență s. f., g.-d. art. elocvenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
elocvent
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
elocvență
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
elocvent.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
elocvență, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ELOCVENT adj. 1. v. convingător. 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s. 1. v. retorică. 2. v. expresivitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELOCVENT adj. 1. concludent, convingător, decisiv, edificator, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (Un exemplu ~.) 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELOCVENȚĂ s. 1. oratorie, retorică, (înv.) limbuție, ritorie. (Își însușește arta ~.) 2. expresivitate, plasticitate, pregnanță, sugestivitate. (~ satirei sale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Elocvent ≠ neelocvent
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
elocuent (-tă), adj. – Convingător, grăitor. – Var. elocvent. Lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. Var. se datorează pronunțării germ. a latinei. – Der. elocuență (var. elocvență, înv., elocință), s. f.; elocuțiune, s. f., din lat. elocutio (sec. XIX).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ELOCINȚĂ, ELOCVENȚĂ (< fr. éloquence < lat. eloquentia, de la loquor-i, a vorbi) Arta, talentul de a vorbi frumos, de a transmite altora gîndurile și sentimentele sale prin intermediul cuvîntului. Elocința este un talent natural de a convinge, iar în retorică arta de a vorbi frumos. Deși Quintilian spune: „Poeta nascitur, orator fit” (Poetul se naște, oratorul se formează), elocința este totuși un dar și poate căpăta strălucire printr-o educație aleasă. În Grecia, ea apare din cele mai vechi timpuri, jucînd un rol important în viața socială a poporului. Pericles, Demostene, Eschine au ridicat elocința pe cele mai înalte culmi. Nici la romani ea nu a fost mai puțin cultivată și mai lipsită de valoare (ex. Cicero). Retoricienii deosebesc cinci genuri principale de elocință: elocința de amvon, elocința tribunei, elocința militară, elocința baroului sau juridică, elocința academică. Acestea aparțin elocinței vorbite, căreia i se adaugă și elocința scrisă, între elocința scrisă și cea vorbită, între un discurs și o carte, fiind însă o mare deosebire. Oratorului i se cere o voce plăcută, gesturi adecvate exprimării orale a ideilor, însușirea de a atrage auditoriul, putîndu-se trece cu vederea unele neglijențe stilistice și chiar compoziționale, pe cîtă vreme, față de forma scrisă, exigența e cu mult mai mare.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CEDANT ARMA TOGAE, CONCEDANT LAUREA LAUDI (lat.) armele să cedeze locul togii, laurii – elocvenței – Cicero, „De oficiis”, I, 22, 77. Astfel formulează Cicero preferința sa pentru o conducere civilă a societății. P. ext. Îndemn la soluționarea pașnică a conflictelor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Cedant arma togae, concedat laurea linguae (lat. „Armele să cedeze togei, laurii elocvenței!”) – primul vers din Elogiul pe care Cicero și l-a închinat lui însuși, în amintirea consulatului său și a activității publice pentru care a fost proclamat „Părinte al Patriei”. De obicei se citează numai primul emistih: cedant arma togae, prin care se cere unei conduceri militare (armele) să lase locul administrației civile (toga). Prin extensiune, e un îndemn spre a renunța la spadă, la conflicte, la violență și a prefera uneltele creației pașnice. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Pectus est (enim) quod disertos facit (et vis mentis) [lat. "Inima (și puterea minții) te fac elocvent] – Quintilian, De institutione oratoria (X, 7, 15). Dacă nu simți, atunci nu poți vorbi cu căldură, nu poți pleda cu elocință, nu poți mișca pe alții. Folosind această idee, Vauvenargues spune în Maximele sale: Les grandes pensées viennent du coeur (Gîndurile mari vin din inimă). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
elocinteadjectiv invariabil
- 1. Elocvent. DLRLCsinonime: elocvent
- Stenografia... nu ne-a transmis elocintele cuvinte rostite de dînsul în Obșteasca Adunare. GHICA, S. 633. DLRLC
-
elocințăsubstantiv feminin
- 1. Elocvență. DLRLC DNsinonime: elocvență
- Pe Grigorescu toate l-au emoționat... Din pînzele lui, de o elocință uimitoare, poți să-i reconstitui întreaga viață. DELAVRANCEA, H. T. 264. DLRLC
- Soții de călătorie începuseră să murmure contra prelungirii călătoriei, îmi trebuia elocința lui Cicero, ca să-i conving. BOLINTINEANU, O. 304. DLRLC
-
etimologie:
- eloquentia DN
elocvent, elocventăadjectiv
- 1. Care are darul de a expune frumos și convingător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Orator elocvent. DLRLC
- Irena refuză să privească tabloul pe care i-l apropia de privire această fată elocventă. CAMIL PETRESCU, N. 171. DLRLC
-
etimologie:
- éloquent DEX '09 DEX '98 MDN '00
- eloquens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
elocvențăsubstantiv feminin
- 1. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Redactori care lăudați Pe unii dintre candidați, Ce proștilor le dați virtuți Și elocvență celor muți. ALEXANDRESCU, P. 171. DLRLC
-
etimologie:
- éloquence DEX '09 DEX '98 MDN '00
- eloquentia DEX '09 DEX '98 DN